Day 3

Doar ziua dinainte de ziua a patra...

Dumnezeu i-a asezat in intinderea cerului, ca sa lumineze pamintul, sa stapineasca ziua si noaptea, si sa desparta lumina de intuneric. Dumnezeu a vazut ca lucrul acesta era bun.
Astfel, a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua a patra.

Ciudat acest fel de magie pe care par sa-l stapanesc. Transform lucrurile pe care nu le mai vreau in altceva, mai usor de pus pe raft, mai usor de tinut in frau, mai usor de privit. Transform durerea in sarcasm, neputinta in aroganta, ranile in platose reci. Am obosit de atatea incantatii. Mi se incurca gandurile in cuvintele intortochiate ale magiei. Mi-au obosit bratele de gesturi si buzele de zambet.

Azi nu vreau sa mai spun nimic. Nici cu mine nu vreau sa vorbesc. In ziua a patra voi sta in camera mea, cu Fervex si fara cuvinte. Astept sa devin mai ciudata...:)

Am lasat fraiele sa cada. In palme inca mai port ranile lor. Si totusi cat de mare e ispita se le ridic din nou, sa-ntind capcane de lacrimi, sa-ntind tentacule sufocante, pseudopodele ciudate ale sufletului meu starnite de valul sperantei.
Dar nu o voi face. Pentru ca-n ziua a patra El a despartit lumina de intuneric. Si-L voi astepta sa-mi spele intunericul, cu rabdare... nu...cu nerabdare... totusi...Il voi astepta. Si nu voi mai spune nimic. Strigatele acelea dinauntru, cele ascunse bine sub cicatricile zambetului... nu le voi elibera eu. Vor ramane inchise in mine pana cand se vor stinge sau pana imi vor sparge pieptul si vor evada in afara. Dar nu eu... nu eu...

Pas des mots pour moi aujourd'hui... tu m'as dit "no" avec ta voix soyeuse... tu m'as dit "oui" avec tout le reste... Je veux t'ecouter non plus... ca me fait mal a coeur... mal a tete... mal a moi... Je suis encore malade de toi. Je me deschire... je me rompe... je peux pas me retrouver... Mais il faut que je comprend... il faut que mon espoir soit perdue, morte... il faut que je vive cet irremediable JAMAIS pour laisser tomber a toi... Autrement je peux pas...