Acesta este un ou de dragon. L-am gasit pe tarm, printre pietre, la Carry. Se simtea singur si-i era frica. Asa ca l-am luat cu mine.
E neted si alb. E rotund. Cateodata e rece, cateodata cald. E oarecum capricios. E tare ca o piatra. Ar putea fi confundat cu o piatra… nu poate fi spart, nici ucis… crusta protejeaza dragonul dinauntru. Dar daca iti lipesti urechea de el intr-un anumit fel, auzi ceva, ca o bataie de inima. Iar daca te inveti sa-l asculti, oul iti va sopti povesti si descantece, si daca ajungi sa-l imblanzesti, sa-l faci sa te iubeasca, iti va dezvalui o taina care te va face nemuritor.
E foarte tanar. E naiv si aproape totul e pentru el ca un prim acord. S-ar putea crede ca e vechi, intelept si experimentat, pentru ca de mult timp dragonii n-au mai fost vazuti depunand oua. Dar nu este asa… el a fost ascuns odinioara printre pietre, insa a inceput sa traiasca de foarte curand. Pana atunci a dormit, ca toate ouale de dragon, asteptand clipa prielnica pentru trezire. Nu are amintiri. E alb. Se bucura de bucuria inceputurilor. De primele acorduri.
E alb. Ape sarate si aspre ca lacrimile i-au spalat, val dupa val, cenusa. Nu are amintiri. In coaja lui neteda s-au reflectat multe asfintituri insangerate, insa el nu a gustat inca din nici unul. Tot ceea ce face, e ca pentru intaia oara…
E tare. Nu poate fi distrus. Nu poate fi spart. Crusta pietroasa ii apara toate zborurile viitoare.
Viata lui a-nceput ieri. Restul e cenusa.
