Da, aleg sa Te cred... desi nu inteleg nimic si nu intrezaresc nici un orizont. Nici nu trebuie... Tu ai trasat drumul acesta, deci ma va purta, negresit, spre destinatie.
Pana atunci ascult aripile din mine cum se zbat. Din cand in cand se mai inalta cate o nostalgie a rasului din vara. Si atunci punem la cale o excursie, o infruntare cu filme, jocuri si clatite, un gratar in fata blocului... Dar undeva, in adanc, rasul sfarsitului de toamna e lipsit de soare. Si-o boala a ruginii macina orice renastere.
For the snow to cover up the scars. Waiting still...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu