Ieri, eu si Buzz ne-am gandit sa adaugam la studiu 2 psalmi... Ps.17 si Ps.37... Insa, fara ca niciuna din noi sa-si fi dat seama, am inceput sa citim capitolele 17 si 37 din Iov.
"Pune-Te singur zalog pentru mine inaintea Ta, altfel cine ar putea sa raspunda pentru mine?"
"Acum, fireşte, nu putem vedea lumina soarelui care străluceşte în dosul norilor, dar va trece un vînt şi -l va curăţi."
Aseara hernia bunicii a devenit ireductibila si au inceput semnele de ocluzie. Dimineata am dus-o la spital si acum este probabil in operatie... Stiu ca e un miracol daca va scapa... Dar stiu si ca, oricat de absurd si trist mi s-ar parea mersul lucrurilor, voi vedea lumina soarelui daca voi avea rabdare sa astept ca vantul sa mature norii...
Ca important nu este sa imi ofer raspunsuri la "de ce?"-uri, ci sa nu-mi pierd credinta ca ele exista, chiar dincolo de puterea mea de intelegere, si ca reprezinta solutia optima...
Un exercitiu de credinta din partea mea...
Un gest de iubire din partea Lui, care mi-a spus aceste lucruri dinainte, stiindu-mi firea nelinistita, ca sa nu ma tem, sa nu cad, sa nu ma inchid in durere... Pentru ca El imi arata speranta...
TOATE lucrurile sunt bune...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu