miercuri, 24 septembrie 2008

To Lemalian, with sorrow...

In fiecare fruct zace samanta putrezirii. In fiecare bucurie amenintarea dezastrului. Este sange in lume. Sangele rosu al toamnei... sangele cald al jertfelor, sangele negru al alegerilor pe care nu le vrei, pe care nu le poti privi si de care totusi esti ales.
Este sange care striga pe strazi si-o neputinta care striga in aer. Este tristete si zbucium si sentimentul ciudat ca e mereu tarziu in lume, prea tarziu. Si toamna isi trage cortinele peste un teatru absurd... nici actorii nu-si mai stiu rolurile pe dinafara. Nu stiu ca de data aceasta sabiile si-au schimbat varful de lemn cu un tais ascutit, veninos... Nu stiu ca piesa a ramas nescrisa si c-o vor scrie chiar ei, cu sangele lor, cu viata lor, cu revoltele lor surpate. They smile... pentru ca nu stiu ca au fost deja alesi de mersul jocului, fara sa fi fost intrebati, fara sa li se fi citit scenariul... se vor iubi, se vor ucide, vor infinge lungi ghimpi unii intr-altii si se vor mira de mirosul sangelui... (pare atat de real!!)
Nu vreau sa fac ce fac! Nu pot sa fac altfel! Poate ar trebui sa ma opresc din joc, sa ma dau jos de pe scena si sa m-asez in genunchi... sa tac... sa ma sterg cu o radiera buna... s-adorm... sa nu fiu...
Si mainile mele sunt patate de sange... nici o apa nu-l mai poate stinge... nici o radiera nu-l va sterge vreodata...
E sange in lume... durere... sper sa mai poata fi si altceva.

3 comentarii:

ra_luz spunea...

lem doesn't exist anymore..

Marrrriaaaa spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Marrrriaaaa spunea...

That's why I'm grieving...