Numar orele... inca 6...ore...vesnicii...nerabdari, disperare, neputinta, groaza, esec, sau poate faptura aceea cu aripi firave, poate faptura aceea care n-a izbutit sa iasa din cutia Pandorei... Si astept ca din marele Lui necunoscut sa rasara solutia, drumul, lumina. Astept ca in ciuda tuturor aparentelor, impotriva oricarei nadejdi, promisiunea Sa sa sparga cliseele realitatii. O va face oare? din acest intuneric vor razbi luminile unui han... sau se va-nchega poate mai mult aceeasi bezna... pana cand talpile mele vor invata pietrele... pana cand ochii mei vor invata sa nu mai caute... pana cand inima mea va invata sa se plece...
In drumul acesta sunt cu Tine... si Tu nu zambesti... Tu ma lasi sa gust din pahare otravite si-apoi imi arzi sangele si ma ridici din nou. Pentru ca-n acest foc ma voi mistui pana la chipul pe care Tu-l cauti in mine. Focul Tau... care arde si preface-n cenusa jertfa muntelui Carmel... Jertfa Ta... inima mea care arde pana la miezul ei de otel, in care Te vei oglindi la sfarsit... din care-Mi vei zambi...
Si zambetul Tau va flutura glorios peste fericirea sau peste ruinele din Neverland...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu