Si Floyd cel roz canta despre noi...

I. Despre preafericire

Tu esti. Si mi-e de-ajuns.
Trupurile pietroase ale cuvintelor tale
danseaza ca niste samani
in jurul focului.
O muzica a departarilor te-nvaluie
la fiecare pas. Si esti.
Si felul tau de a fi-mi cuprinde
inima, gandul. Esti.
Mana ta este! Ce lucru minunat...
Firea ta trece cu-atingeri moi in firea mea
si ma-mbolnaveste de tine. Iarasi si iarasi
iti zambesc in soapta si pe furis. Esti. Suntem.
Aproape ca nu-mi mai e dor de tine.
Si Floyd cel roz canta despre noi,
despre noi...
Preafericire,
preafericire!!

II. Poveste

Povestea e simpla.
Le este foame si sete
si dor. O noapte blanda
le-nvaluie visele.
Iar noaptea e-o panza stropita
cu luminile orasului.
Si visele-amestecate uita ale cui sunt
si se-aseaza pe unde pot... in cotloane,
pe scaune, pe umerii lor,
printre imbratisari.
Si ei, amestecati, uit-ai cui sunt si s-aseaza
unul in inima celuilalt.
si timpul uita sa mai treaca si-adoarme
in fericirea lor, in sperantele lor.