Dar astazi

Astazi sunt in primul rand in viata... apoi in stare sa rad... sa merg, sa fac lucruri mai mari sau mai mici cu mainile si cu mintea mea, sa vorbesc, sa dansez, sa lupt pentru totem, sa joc putin teatru, sa pretind, sa-mi fie dor... si toate chestiile banale si dulci de fiecare zi la care as fi putut foarte bine sa privesc acuma de undeva de sus, "de pe un norisor", daca, printr-un miracol, n-am fi scapat si eu si Ral fara nici o zgarietura dintr-un dublu tulup cu oprire in sant. Ar fi putut veni ceva de pe contrasens (pe unde am luat-o cu incredere:)... dar a fost liber, ar fi putut fi un plop dintr-aceia "capcana" infipti pe marginea drumului... dar plopii incepeau dupa vreo 200 de metri. Sau pur si simplu ne-am fi putut impacheta in staniol... dar nimic din toate acestea nu s-a intamplat. Am coborat amandoua ca niste flori (un pic zburlite, ce-i drept). Si suntem aici, si postam articole pe blog despre filme sau vacante sau lovesickness :) Si speram sa fi invatat macar lectia increderii daca nu si altele mai adanci...
Astazi sunt in primul rand in viata... apoi toate celelalte.


Poza cu masina... nu pare cine stie ce... cel putin pentru superrostogolirea pe care am reusit s-o realizam... dar ma va ustura la buget:)

















si pentru ca sunt alive, happy si blessed:) si pentru ca daemonul n-are stare:)...


Pana mai ieri eram
un fel de asteptare molipsitoare
si rea
un fel de indoiala si-o intrebare
ascutita
un fel de gasire
nepotrivita, necautata,
a cuvintelor in care gandesc,
fiecare ascuns
intr-un origami al sau
-flori sau gaste sau cuburi
si multe in forma de inima,
prea multe...
prea multe...acestea din urma dor
cand le deschizi
si tipa.
Pana mai ieri despachetam fara convingere
figuri de hartie colorata-
-oare voi gasi cuvantul
in care sunt?
Pana mai ieri... dar astazi
s-a lasat o tacere neteda
si lucioasa
si-n oglinda ei se tot vedea,
se tot vedea
chipul tau...