Friendship... Nostalgic essay

Prietenii sunt minunati... Uneori atat de grozavi, de potriviti si de acolo, incat nici nu mai pot fi pusi la categoria "alti oameni" si sunt mai curand o extensie a propriei persoane. Iar alteori sunt zei...
Insa de pe amandoua pozitiile, situatia prietenului e destul de ingrata. Daca e un "eu", cum i se poate scuza greseala fata de mine? sau raceala? sau nepotrivirea? Tocmai lui, care actioneaza in cunostinta de cauza (doar este eu)si stie cat de mult ma raneste?!!!
Daca e zeu... Ha! Ha! Cum se pot scuza zeii???

Si asa danseaza prietenii pe sarma subtire a asteptarilor noastre... nestiind cat de usor pot cadea, si cat de de sus... nestiind ca vulpea imblanzita are titlu de proprietate asupra Micului print...

Ce dulce si stranie libertate, prietenia... Esti atat de liber sa locuiesti in viata prietenului tau, oriunde in ea, dar nicaieri in afara ei... pentru ca zeii si oglinzile nu gresesc. Ce comoara!!! si ce dragon la intrarea in pestera!!! Ce responsabilitate si ce bucurie vindecatoare (caci nimic nu vindeca mai bine sufletele noastre bolnave de egoism si singuratate decat extensia propriului eu asupra altcuiva)... Dar si ce miza... si ce dezamagiri...

Si totusi, ce e viata fara prieteni?!

Am o solutie la paradoxul dulce-amarui al prieteniei... E simplu... trebuie rupte gratiile de aur ale coliviei... trebuie sparte miturile zeului si al oglinzii... trebuie sa ne bucuram de oameni, atat cat sunt, asa cum sunt, lasandu-le suficient spatiu sa respire printre cordoanele nevoii noastre de atentie...

Gata... cred ca trebuia sa scriu ceva de genul asta, ca am patit-o de atatea ori, si atat de la fel de fiecare data, si am vazut si in jur suficiente exemple. Asa ca toata povestea e doar meditatie pe marginea experientei. :)

Si F. IMPORTANT!!! Sa nu ne luam atat de tare in serios:)

BTW: MY FRIENDS RULE!!!!

BFBUZZ



Sister



Ionatan:)




People I love...





Good old friends...