Ma dezbrac de mine si ma las in urma
Pe carari intunecate am umblat atata timp;
trupul acesta a obosit de moarte,
drumurile i-au rupt sandalele,
i-au zdrentuit visele,
i-au insangerat urmele.
Acum adoarme incet,
cu un zambet...
Chilie parasita, de piatra,
colivie din care pasarea a zburat,
trecut intens si fara cuvinte...
Si totusi muscatura de foc a Vihtei
inca mai arde.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu