(pt Irinuk... ca sa nu se supere pe mine:P)
Un somn intreg te-am leganat in vis
In cuvinte dulci si in soapte
Vorbele noastre miroseau a polen si-a abis,
A rune si-a franturi de noapte...
Tu erai frumos, cu-o frumusete de zeu de demult
Bratele tale mi-erau uneori leagan, uneori descantec
Parc-alergam catre cer si m-am oprit sa te-ascult
Si ne iubeam ca-ntr-un dans, ca-ntr-un cantec
stravechi.
joi, 19 martie 2009
vineri, 6 februarie 2009
Adam & Old poetry
Adam
Sa fim noi oare carne de inger?
Din coasta mea se zbate sa iasa
o aripa
Negresit... negresit imi va sparge pieptul
si se va face femeie!
O voi numi si totdeauna va fi
atat in mine
cat si-n afara mea,
dulce duplicitate a firii ei de aripa,
a firii ei de zbor...
Vesnic mi se va zbate in coasta
si vesnic va tasni in afara
si vesnic ma va purta peste ape
si-n nori...
O, te iubesc, aripa alba,
vis al zborului, cantare si dor.
Te iubesc, fiinta misterioasa si-nalta,
nu te-nteleg, doar te iubesc, te iubesc!
Old poetry
O noapte intreaga am asteptat frigul
si nu a venit...
Eram singur si-obisnuiam sa visez.
Credeam atunci cu tarie ca tu
esti o piatra slefuita si arsa de soare
care m-ar fi primit...
Prin tine mi-as fi trimis radacini
in adancuri.
Se spune ca-n desert noptile sunt reci
caci inima stearp-a nisipurilor
priveste in sus si sperie stelele.
O noapte intreaga am asteptat frigul
si nu a venit...
Mi-ar fi placut sa povestim impreuna
despre singuratate.
Da, tare singur trebuie sa fie si el
si am fi vorbit ca doi soldati
despre campiile copilariilor noastre.
L-am asteptat o noapte intreaga
pe marginea desertului.
Nu a venit, nu a venit si nici
radacinile nu au strapuns piatra cea calda
de forma trupului meu...
Si campii nesfarsite cu holde-aramii
si ape intinse, tacute si-adanci
mi se perinda prin minte... in cautarea
camarazilor rataciti, impartind vise
cu capul sprijinit pe arma,
la capatul noptii.
Sa fim noi oare carne de inger?
Din coasta mea se zbate sa iasa
o aripa
Negresit... negresit imi va sparge pieptul
si se va face femeie!
O voi numi si totdeauna va fi
atat in mine
cat si-n afara mea,
dulce duplicitate a firii ei de aripa,
a firii ei de zbor...
Vesnic mi se va zbate in coasta
si vesnic va tasni in afara
si vesnic ma va purta peste ape
si-n nori...
O, te iubesc, aripa alba,
vis al zborului, cantare si dor.
Te iubesc, fiinta misterioasa si-nalta,
nu te-nteleg, doar te iubesc, te iubesc!
Old poetry
O noapte intreaga am asteptat frigul
si nu a venit...
Eram singur si-obisnuiam sa visez.
Credeam atunci cu tarie ca tu
esti o piatra slefuita si arsa de soare
care m-ar fi primit...
Prin tine mi-as fi trimis radacini
in adancuri.
Se spune ca-n desert noptile sunt reci
caci inima stearp-a nisipurilor
priveste in sus si sperie stelele.
O noapte intreaga am asteptat frigul
si nu a venit...
Mi-ar fi placut sa povestim impreuna
despre singuratate.
Da, tare singur trebuie sa fie si el
si am fi vorbit ca doi soldati
despre campiile copilariilor noastre.
L-am asteptat o noapte intreaga
pe marginea desertului.
Nu a venit, nu a venit si nici
radacinile nu au strapuns piatra cea calda
de forma trupului meu...
Si campii nesfarsite cu holde-aramii
si ape intinse, tacute si-adanci
mi se perinda prin minte... in cautarea
camarazilor rataciti, impartind vise
cu capul sprijinit pe arma,
la capatul noptii.
luni, 2 februarie 2009
vineri, 23 ianuarie 2009
Steps... Do you hear?
Ii auzi? Pasii acestia soptiti
intre tacere si strigat
care lasa molcome urme
in isteria cuvintelor...
Nu, cuvintele n-au nici o relevanta...
Doar cuvintele incoltite,
care mor... doar ele au suflet...
Cuvintele nu spun niciodata nimic,
doar germenele iubirii ascuns intre ele
doar pruncul iubirii invelit in scutece albe
de vorbe, de priviri,
de mana mea tinand mana ta,
de jocuri inocente si crude, de mine si de tine,
doar pruncul acesta stie sa ne vorbeasca.
Si noi, in tacere sau printre rasete,
pentru ca suntem uneori fericiti
si uneori ne duelam in sabii de foc,
sau ne prefacem c-am fi altii
pana uitam sa mai fim,
noi ascultam pasii care ne leaga:
umbrele pasilor de la mine la tine,
de la tine la mine...
intre tacere si strigat
care lasa molcome urme
in isteria cuvintelor...
Nu, cuvintele n-au nici o relevanta...
Doar cuvintele incoltite,
care mor... doar ele au suflet...
Cuvintele nu spun niciodata nimic,
doar germenele iubirii ascuns intre ele
doar pruncul iubirii invelit in scutece albe
de vorbe, de priviri,
de mana mea tinand mana ta,
de jocuri inocente si crude, de mine si de tine,
doar pruncul acesta stie sa ne vorbeasca.
Si noi, in tacere sau printre rasete,
pentru ca suntem uneori fericiti
si uneori ne duelam in sabii de foc,
sau ne prefacem c-am fi altii
pana uitam sa mai fim,
noi ascultam pasii care ne leaga:
umbrele pasilor de la mine la tine,
de la tine la mine...
joi, 22 ianuarie 2009
Loved?
"I loved you..." is a nonsense. It bears no reality. "To love" is a past tense defective verb. Love never falls...
"I loved you" means you never loved...
"I loved you" means you never loved...
luni, 19 ianuarie 2009
Ca iarba...
Suntem ca iarba campului... ne unduim in vant, cantam cantece ale ierbii, mangaiem cerul cu varful spicelor noastre... ne-mbolnavim de boli ale ierbii si ne murdarim de noroi cand vin ploile... pamantul ne-apasa greu si ne pleaca.
Cum sa cureti iarba fara s-o strivesti?
Si totusi, din dragoste pentru iarba, s-a gasit o cale...
THANK YOU!
Cum sa cureti iarba fara s-o strivesti?
Si totusi, din dragoste pentru iarba, s-a gasit o cale...
THANK YOU!
marți, 13 ianuarie 2009
Stele-nghetate, fara trecut, fara pete
Iarna a-nfasurat vartejuri in jurul nostru;
noi am privit spre stele inghetate
si ne-am legat fericirea de ele...
am visat, am zburat, am cladit paradisuri
cu mainile noastre;
intr-un dans am inchis toata
bucuria din lume.
In cuvinte ne-am mangaiat,
din vorbele noastre ne-am facut
straie stralucitoare...
Stele-nghetate, fara trecut,
fara pete...
noi am privit spre stele inghetate
si ne-am legat fericirea de ele...
am visat, am zburat, am cladit paradisuri
cu mainile noastre;
intr-un dans am inchis toata
bucuria din lume.
In cuvinte ne-am mangaiat,
din vorbele noastre ne-am facut
straie stralucitoare...
Stele-nghetate, fara trecut,
fara pete...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)

